PowerGym

Scara de Siguranţă în MMA

Scara de Siguranţă este un exemplu al sistemului desemnat pentru a ilustra progresul MMA-ului de la exerciţiu recreaţional la sport de elită. Deoarece MMA-ul este un sport fizic ce solicită bune abilităţi fundamentale în cadrul artelor marţiale, abordarea Scării de Siguranţă clasifică practicile pe şase nivele. Doar atunci când un practicant are suficientă experienţă şi maturitate poate trece la nivelul următor, asigurând siguranţa tuturor practicanţilor de MMA. În mod normal, sunt multe modalităţi prin care se pot clasifica şi diviza practicile şi predarea MMA-ului la nivele diferite de maturitate şi competenţă, şi modul de abordare poate diferi de la o ţară la alta. Ceea ce este important este că există vigilenţă cu privire la siguranţă şi progres peste tot.

1. Arte marţiale fără impact cu contact total

Acesta este primul nivel de dezvotare atletică în care practicanţii vor învăţa mişcările şi tacticile pentru diferite tipuri de arte marţiale fără a primi vreun impact total. Exemple de arte marţiale sunt luptele, judo, jiu-jitsu, box semi-contact şi muaythai.

2. Arte marţiale cu contact total

La acest nivel practicanţii exersează şi intră în concursuri de arte marţiale cu contact total precum box amator şi muaythai amator.

3. Sporturile de contact total au o strânsă legătură cu MMA-ul la nivel de amator

Acest nivel este foarte asemănător cu MMA-ul la nivel de amator dar cu un set de reguli mai stricte. De exemplu setul de reguli poate permite lovirea din poziţia verticală dar odată ce se ajunge la sol este permis doar grapling-ul. Acesta este un nivel potrivit pentru a începe participarea la competiţii înainte de a începe MMA-ul pentru amatori.

4. MMA pentru amatori

MMA-ul pentru amatori este similar cu MMA-ul profesionist cu excepţia unor diferenţe în setul de reguli şi perioada de luptă, care este limitată doar la două runde. De asemenea atleţii nu sunt plătiţi pentru performanţele atletice.

5. MMA-ul profesionist naţional

Acesta este cel mai înalt nivel profesionist la scară naţională. În diferite ţări, pot exista diferenţe între regulamente cu privire la utilizarea anumitor tehnici.

6. MMA-ul internaţional profesionist

Acesta este nivelul cel mai provocator din punct de vedere fizic şi mental din cadrul MMA şi urmează setul de reguli recunoscut sub denumirea de Regulamentul Unificat al MMA-ului. Foarte puţini atleţi din toată lumea au capacitatea de a participa la acest nivel şi aceste reguli sunt utilizate pentru promoţiile precum UFC-ul.

Sistemul Scara de Siguranţă este un exemplu pentru cele mai bune practici pe care IMMAF-ul le va stabili şi le va face disponibile pentru membrii din cadrul organizaţiilor, pe probleme de sănătate şi siguranţă.

/by
PowerGym

Despre siguranța în MMA

IMMAF este comisia ce sprijină stabilirea regulamentelor şi practicilor pentru sănătate, siguranţă, implicarea tineretului şi altele. Aspectul siguranţei în special este ceva ce va beneficia la nivel internaţional. Acest lucru nu presupune crearea de regulamente obligatorii pentru toţi membrii ci investigarea celor mai bune practici şi asistarea ţărilor şi organizaţiilor ce necesită ajutor în crearea propriilor regulamente. Pe viitor, IMMAF-ul are ca scop producerea unui set de reguli internaţionale cu privire la probleme de bază în materie de sănătate şi siguranţă. Pentru mai multe detalii despre MMA şi siguranţă, apăsaţi aici pentru aspecte de bază.

IMMAF-ul se angajează de asemenea în dezvoltarea MMA-ului ca sport internaţional, de la nivel recreaţional, la nivel de elită şi acest progres are probleme inerente de siguranţă. Pentru ca sportul să continue să crească şi să se dezvolte, comunitatea MMA trebuie să fie atentă la mişcarea de bază – fiecare sport important depinde de introducerea stabilă şi structurată în sportul respectiv. Dar ţinându-se cont de solicitările fizice şi tehnice ale MMA-ului, există diferenţe substanţiale în practicarea sportului la nivel recreaţional, ca exerciţiu obişnuit şi competiţia la nivel de elită.

Progresia de la nivel recreaţional la nivel de elită ridică multe probleme cu privire la introducerea contactului-direct, tehnici permise, tipuri de prindere, echipamente de siguranţă şi aşa mai departe. Astfel este o prioritate pentru IMMAF reglementarea şi menţinerea MMA-ului la orice nivel. Un exemplu de manevrare a practicanţilor la nivele diferite este sistemul Scara de Siguranţă, un model al celor mai bune practici pe care dorim să-l stabilim ca etalon şi să îl utilizăm la orice nivel.

/by
PowerGym

Cinci factori pentru MMA şi siguranţă

1. MMA-ul are un set strict de reguli

O concepţie greşită obişnuită cu privire la MMA este că totul este permis, probabil din cauza începuturilor MMA-ului precum şi alte sporturi nereglementate din lumea artelor marţiale. Totuşi acest lucru este fals, Regulamentul Unificat al MMA-ului include, printre altele:

  • Fără lovituri în spatele capului
  • Fără manipulări ale încheieturilor
  • Fără lovituri în zona inghinală
  • Fără smulgerea părului, a dinţilor sau introducerea degetului sau degetelor în gură şi tragere.
  • Fără lovituri în zona capului asupra unui oponent care se află la sol
  • Un competitor poate recunoaşte înfrângerea şi poate opri meciul ‚lovind uşor’ oponentul sau salteaua sau printr-un avertisment verbal
  • Runde determinate de timp
  • Clase de greutate

2. MMA-ul are câteva leziuni serioase

Contrar credinţelor obişnuite, statisticile internaţionale arată că atleţii de elită ce participă la meciuri de MMA au mai puţine şanse să fie răniţi grav decât în cadrul altor sporturi de contact precum hochei pe gheaţă, box şi fotbal american. De ce? Există trei motive principale:

  • Un atlet MMA la nivel profesionist are aproximativ 12-14 sesiuni de antrenament pe săptămână dar doar 1-3 meciuri pe an. Forma fizică necesară pentru a avea succes în competiţie este foarte importantă, aşadar fiecare atlet va avea perioade lungi de odihnă şi antrenament între fiecare meci. Comparaţi asta cu hocheiul pe gheaţă unde majoritatea echipelor au unul sau mai multe meciuri pe săptămână, în mai mult de jumătate de an.
  • Atleţii din cadrul MMA-ului profesionist sunt examinaţi de medici înainte, în timpul şi după competiţii. Dacă un atlet are o leziune ce îl va împiedica să performeze în timpul verificării medicale dinaintea meciului, acesta nu va avea voie să participe pentru a fi protejat. În plus, dacă un atlet este rănit în timpul competiţiei, acesta va primi o suspendare medicală, ce îl va împiedica să aibă contact în timpul antrenamentului până la momentul potrivit sau până ce îi permite medicul.
  • Cel mai important motiv este că un atlet MMA de elită este instruit să fie atât ofensiv cât şi defensiv, ştiind astfel cum să se protejeze. Comparaţi asta cu o abordare nedreaptă atunci când încercaţi să marcaţi în fotbal sau cădeţi accidental de pe cal atunci când săriţi peste un obstacol fix în timpul unei curse ecvestre. Un motiv pentru care leziunile sunt relativ scăzute în MMA este că acesta este un sport unde sunteţi pregătiţi pentru impact, nu unde obiectivul principal este altul şi vă puteţi răni în timpul activităţii.

3. Atleţii sunt grupaţi în mod egal în MMA

Există profesionişti care realizează meciuri profesioniste şi se asigură ca în fiecare clasă de greutate există oponenţi egali.

4. MMA-ul nu este doar pentru atleţii de elită

Pe măsură ce sportul a progresat, la fel s-a şi răspândit. Iniţial, cei ce luptau în MMA veneau din alte discipline de arte marţiale şi utilizau tehnici cu care erau confortabili atunci când întâlneau un oponent ce putea proveni din altă disciplină. Dar pe măsură ce MMA-ul se dezvoltă şi pe măsură ce atleţii devin mai complecşi, la fel se întâmplă şi cu mişcarea de bază a sportului. Atleţii văzuţi la televizor reprezintă doar un mic procent din toţi cei care practică MMA-ul în toată lumea. MMA-ul este în mod absolut un sport ce poate fi început la o vârstă fragedă, singura diferenţă fiind restrcţiile asupra tehnicilor – cu cât practicantul este mai tânăr şi mai puţin matur, cu atât mai puţin contact total este permis.

5. MMA-ul are un fundament stabilit

MMA-ul poate fi un sport nou în sensul că unica combinaţie de tehnici şi regulamente nu este mai veche de câteva zeci de ani. Dar MMA-ul nu este nou în sensul că este construit pe tehnici şi regulamente pentru sporturi deja stabilite din care cinci din cele mai importante sunt sporturile Olimpice – boxul, luptele greco-romane, luptele libere, judo şi taekwondo.

/by