Munca cu copiii este una dintre cele mai frumoase si pentru faptul ca printr-un antrenament susținut , atât fizic cat si psihic reușești sa imprimi o stare de spirit din care rezulta cele mai frumoase reușite,lucruri care ii mulțumesc si pe părinți reușind sa vadă ca numai corpul este micuț,nu si mintea.
Din punct de vedere mental sunt dese situațiile in care părinții aflandu-se in fluxul unei vieți prin care căuta sa facă tot ce este posibil sa ii susțină sunt depășiți de starea de inocenta si creativitate a copilului si acest lucru se datorează conceptiilor care sau înrădăcinat deja in mintea celor care accepta. Spun asta pentru ca sunt oameni pe care ii simți ca nu accepta si nu pot fii dominați de sistem, astfel ca ei rămân la fel de inocenți, ceea ce se observa si in calitatea de parinte, dar si in rezultatele pe care le au copii lor.
Avem destule exemple insa nu este cazul acum ,aici fiind vorba despre copii,cei care vin in contact cu noi,Power Gym și constata ca se întâmpla ceva. Acel ceva care înseamnă un șir de reguli,de la cele mai simple,cum ar fii felul in care îți așezi încălțămintea la intrarea in sala,pana la cele mai complexe care înseamnă relaționarea, deoarece in sala se regăsesc dintr-un cadru multicultural si etnic descoperind ca există o altfel de relație, pentru ca sunt foarte dese situațiile in care ei,copiii ,sunt ajutați sa înțeleagă aspectele tehnice de către cei mai mari.
De altfel in perioada vacantei aceștia se pot bucura de antrenamente pe care le fac cu grupa de avansați ceea ce face sa existe un model pentru ei.
Aceste modele sau format pe parcursul timpului si chiar copii exista ca modele deoarece sau autodepășit pe perioada acestei munci comune,copil,familie,antrenor.
Ceea ce contează cel mai mult este ca o data pornind pe acest drum,fie ca este scurt ,numai o etapa sau lung ,copilul iese din procesul de globalizare – uniformizare, printr-o serie de lucruri benefice pe care trebuie sa le respecte,program de somn,de alimentație,scoala,antrenament si refacere,,declanșând acel proces care se numește individualizare.
Exemple sunt foarte multe,mult de discutat,insa faptele sunt cele pe care noi le trăim alaturi de copiii noștri.Daca ar trebui sa fac un stop cadru ,să-mi amintesc cați campioni ai vieții am format,chiar daca ei sunt adolescenți acum,trăiesc o mare bucurie interioara.