Sportul este un factor de armonizare și optimizare a dezvoltării copilului, ce poate fi practicat, atât la nivel de performanță, cât și la nivel de agrement, de timp liber.

Atunci când orientăm un copil catre sport, trebuie să îl cunoaștem foarte bine și să fim atenți ce fel de sport i se potrivește: unul de echipă (handbal, fotbal, baschet, etc.) unul individual (înot, tenis de câmp etc.) ,sau de contact ( kickboxing, mma , box ,karate ,etc ). Fiecare dintre acestea are avantajele și dezavantajele sale.

Recomand cu responsabilitate , ca parinti, sa fiti foarte atenti la instructorii, antrenorii , pe care ii alegeti pentru copii. Criteriul este simplu, studiati omul si verificati-l !

Fiecare ar trebui sa aiba un cv si documentele care ii atesta calitatea ca si performantele, atat personale cat si cu sportivii.

În primul rând, trebuie să cunoaștem faptul că sportul de echipă ajută copilul să se integreze într-un grup, să comunice cu colegii de echipă sau cu adversarii, să înțeleagă importanța cooperării pentru atingerea reușitei. Pe de altă parte, sportul individual îl învață să fie responsabil și să își cunoască foarte bine posibilitățile și limitele.

Sportul de contact este , prin definitie , modul prin care un individ , nu numai ca devine capabil sa se protejeze singur , dar , functie de antrenorul- mentorul, care urmareste evolutia acestuia , reuseste sa se pregateasca efectiv pentru viata, prin deciziile exacte si rapide , sinceritate, curaj si responsabilitate ,devenind astfel un om pe care te poti baza.

NU FORȚAȚI niciodată un copil să practice un sport pe care nu și-l dorește!

A alege între sportul de performanță și cel de agrement ține de feedback-ul pe care copilul tău ți-l dă vis-a-vis de sportul pe care îl practică. Este foarte important să te consulți cu cel mic. Dacă nu are pasiune pentru un anumit sport, încurajați-l să încerce mai multe sporturi, pentru că acest lucru îi va fi benefic. Sportul practicat ca agrement nu cere foarte mare implicare, nici financiară, nici de timp, nu îl va încurca la lecțiile de zi cu zi, în schimb îl va ajuta să deprindă un mod de viață mai sănătos.

În sportul de performanță, copilul este ales de antrenor pentru că dovedește, pe de o parte, anumite înclinații specifice, iar, pe de altă parte, disponibilitate de efort și antrenamente prelungite. În sportul de performanță copilul devine mai puternic, din toate punctele de vedere: este mai disciplinat, mai competitiv, mai responsabil și mult mai rezistent la îmbolnăviri. În schimb, sportul de performanță îi poate maturiza pe copii mult mai devreme. Un alt dezavantaj este faptul că performanța, cel puțin în țara noastră, înseamnă costuri ridicate pentru părinți: echipamente, nutriție, antrenamente, deplasări etc.

Un alt dezavantaj ar fi acela al timpului liber, pe care copilul care practică sportul de performanță și are antrenamente zilnice nu îl are, comparativ cu un copil care nu practică un astfel de sport. Este foarte important ca timpul alocat studiului să fie armonios combinat cu cel destinat sportului.

Dacă un copil dovedește că are aptitudini și aplecare spre un sport și îl face cu mare plăcere, încurajați-l și fiți-i alături. Astfel, el poate deveni un om mai puternic, echilibrat, responsabil și cu o mai mare încredere în sine.

Articol preluat din psihologiasportului.ro